luni, 21 octombrie 2013

De ce?!?

Hei, bine te-am regasit!

A trecut ceva timp decand nu am mai postat ceva aici, motivul fiind zona de confort. Şi anume am trecut la un nivel nou al dezvoltarii mele, parasind zona personala de confort şi incepand a-mi forma noi legaturi cu oamenii.

De ce? De ce nu?!

De unde eram terifiat de ideea în sine, s-a dovedit a fi o alegere foarte productiva din toate punctele de vedere. Am cunoscut oameni noi, cu personalitati diferite, mi-am dat seama de adevartul sens al cuvantului „extravertit”, practic am reusit sa ma cunosc mai bine prin interactiunea mea cu ceilalti.

Intr-adevar, imi propusesem sa incep a socializa cu cateva luni inainte dar am intampinat rezistenta atat în modul de gandire cat şi în actiunile mele planificate, pana intr-o seara cand mi-am spus „fuck-it”  vreau mai mult decat atat.

Tot în aceasta perioada am decis ca este timpul pentru a incepe a lucra la un alt vis avut, vis care l-am purtat cu mine, l-am uitat, a revenit iar acum am reusit sa-l pot atinge. Tot ceea ce pot spune este ca dupa ce mi-am implinit acest vis voi fi obligat de o promisiune facuta de mine şi anume sa imi asum o responsabilitate destul de importanta în casa. Practic m-am sabotat singur prin investitia facuta, în sensul ca am ajuns sa nu mai am bani nici sa-mi cumpar tigari o luna, motiv pentru care pot sa ma las de fumat. Stiu ca asta nu e o decizie importanta, asta este o consecinta a investitiei facute. Adevarata responsabilitate este trecerea de la copilarie la maturitate deplina. Poate nu ma intelegi prin ceea ce scriu, puteam sa o spun drept dar consider ca este un lucru personal, sau poate ca ai inteles.

Am tot spus de „zona de confort” poate ca sti ce inseamna, pentru mine este zona în care ma simt în siguranta, în care tot ceea ce fac este o rutina zilnica, modul de gandire este unul normal, fara critici negative. Interesant a inceput a fi cand am ales sa fac ceva diferit, nou în viata mea. Totul s-a schimbat, mergeam pe strada şi nu ma mai simteam în siguranta iar gandurile au inceput a fi pesimiste şi chiar negativiste. Dar mai pot spune ca nimic nu se compara cu acea senzatie care am avut-o cand s-a dovedit a fi totul bine şi ca mi-am demonstrat ca nu am avut dreptate.

Poate ca titlul acestei postari este un pic cam retoric sau poate nu. Aceasta intreare a ajuns sa ma ghideze în actiunile mele, sa-mi raspunda la nenumarate intrebari şi în unele cazuri sa faca lumina acolo unde era intineric.

Ce inseamna sa fi extravertit? Inseamna ca iti incarci „bateriile” din interactiunea cu cei din jurul tau, te simti plin de energie indiferent de cat de grea a fost ziua respectiva, te face sa ignori absolut orice fel de durere, în cazul meu durere fizica.

Mi-am dat seama de acest lucru dupa ce am petrecut o seara intr-un club în compania a 2 fete frumoase :D.  A doua zi am suferit o explozie de energie în ciuda faptului ca aveam o migrena usoara, energie care m-a ajutat sa-mi reamenajez camera.

Tu te-ai intrebat vreodata „de ce? De ce ma simt asa, de ce mi-e somn, de ce mi-e lene etc…”
În felul acesta poti gasi motivul sau emotia care sta la baza „trairii” tale. Te poti documenta pe net despre acea „traire” poti afla o groaza de informatii despre motivul, despre cauza, poti intelege ceea ce te tine în loc.

De felul meu în prezenta unui grup mai mare, am observat ca sunt destul de tacut, dar nu sunt timid. Imi place sa ascult pe cei din jurul meu, sa fiu atent la ei. Consider ca trebuie sa ascult de doua ori mai mult decat sa vorbesc. Poate e şi din cauza caracterului meu, de a cauta argumentul perfect intr-o discutie, sau poate ca e de vina intuitia în sensul ca intuirsc raspunsul la intrebare inainte sa adresez intrebarea cuiva. Dar nu merge intotdeauna.

Anyway, e amuzant sa vezi ierarhia intr-un grup de genul, adica cine se lasa influentat de alegerea unei persoane şi cine nu. E ca o haita de lupi fie ca isi dau seama sau nu.

Asadar, de ce ma opresc eu aici? Pentru ca data viitoare vreau sa vin cu o postar destul de intreresanta, cum nu am mai facut de mult, cu muzica şi poze :D şi o idee frumoasa.

Pana data viitoare, numai bine iti doresc!


Mihai.

duminică, 22 septembrie 2013

Calea mea!

Hei, bine te-am regasit!

Scriu aceasta postare pentru ca in ultima perioada cativa prieteni ma tot intreaba de ce nu merg mai departe, de ce nu imi gasesc o prietena, cum de pot sta singur, “cum poti spune ca esti fericit?”... si multe altele.

Motivul e urmatorul: am pornit intr-o calatorie spre comoara din interiorul meu, o calatorie care necesita timp si depasirea obstacolelor, deci schimbare. Am ales sa-mi renovez fundatia caracterului meu, a personalitatii mele pentru a fi un om mai bun, cum am mai spus-o si pana acum. Stiu ca poate parea o scuza sau un motiv de fuga, poate ca este, nici eu nu stiu inca, dar calatoria am inceput-o.

Nu vreau sa zic ca nu pornesc o relatie pentru ca nu vreau sau mi-e frica, ci ca prefer sa fac singur aceasta schimbare, adica daca tot am vorbit in termeni tehnici mai devreme, o sa dau drumul la locatari cand cladirea este terminata nu cand parterul este gata iar restul etajelor sunt neterminate.

Poate ca ma intelegi, poate nu, cert e ca fiind in permanenta schimbare si modelul meu de femeie ideala este in aceeasi schimbare ca si mine.

Am trecut cu bine peste ultima relatie, nu mai am resentimente si regrete, am ramas prieteni. Cu toate ca au trecut 2 ani de la ultima relatie stabila, poate ca si asta e motivul intrebarilor recente.

“Esti fericit acum?” Da sunt! “De ce, nu pari ca esti fericit. Fii mai vesel.” Da sunt fericit, mult mai fericit decat eram acum 5 luni. “Pai cum ca nu ai o prietena.” Pai asa bine, pentru ca fericirea mea vine din interior si nu este atribuita unei persoane sau unui obiect. Sunt fericit pentru ca sunt liber, pentru ca nu trebuie sa cer socoteala nimamui pentru actiunile mele. Fericirea mea este atribuita unei valori principale, valoare care nu mi-o poate lua nimeni. Cum ar fi sa fiu fericit pentru ca am masina sau orice altceva? Daca masina se strica asta ar insemna ca nu mai sunt fericit, pentru ca nu mai am motiv de fericire.

Va veni o data vremea in care o sa incep sa caut in exterior si cealalta jumatate a inimii, poate azi, poate maine, poate ca am gasit-o deja, poate nu. Dar am o presimtire ca e pe undeva aproape de mine, numai ca eu sunt legat la ochi si cu doape in urechi.

Pana data viitoare,  sper ca a fost destul de bun exemplul cu casa, iti urez numai bine!

Mihai.